Fă-mi loc!

“Fă-mi loc!” spune povestea a doi tineri ce se regăsesc în ajunul Crăciunului în cușeta unui tren de noapte. Ea, o fată singură, șarmantă, aventurieră, el, un bărbat cu principii, pus în fața unui eveniment neprevăzut ce-i va răsturna întreaga existență. Suntem în ajunul Crăciunului. E momentul în care simțim mai mult că oricând să fim înconjurați de familie și de cei pe care îi iubim cu adevărat. Hazardul îi aduce pe Manuel și Camilla împreună, doi oameni ce nu au aparent nimic în comun, ceea ce va genera nenumărate “scântei”. Însă amândoi caută să înțeleagă și să se înțeleagă, amândoi au nevoie să se destăinuie, și mai mult, amândoi au nevoie de a se vindeca de singurătate. “Fă-mi loc!” este un spectacol care ne invită să reflectăm asupra propriei noastre existențe dincolo de orice conveniență socială.

Te despart de nu te vezi

Un tânăr antreprenor are o firmă inedită care se ocupă cu despărțiri. Când oamenii nu au curajul să încheie o relație, acesta are datoria de a informa celălalt partener de separarea inevitabilă. Însă atunci când trebuie să vină cu un asemenea anunț pentru fosta lui iubită, profesionalismul îi este pus la grele încercări. “Te despart de nu te vezi” este o comedie romantică despre maturizare, asumare și despre femeia emancipată care adoră să poarte pantalonii într-o relație. Spectacolul abundă în situații limită, iar George Ivașcu, Paul Ipate și Monica Odagiu fac un adevărat tur de forță în care răsturnările de situație se succed cu o viteză amețitoare.

Rădăcini

“Rădăcini” este un spectacol care te poartă pe axa agonie-extaz. Este un spectacol care, asemeni vieții tale, te face să râzi, să plângi, să fii emoționat, să fii curios, să visezi, să speri, adică să trăiești. “Rădăcini” s-a născut dintr-o adâncă reflectare asupra universului uman. Atinge probleme sociale și personale de actualitate, precum: complacerea în mediocritate și consecințele ei, frica de necunoscut, teama de a ne lăsa iubiți, puterea de iertare, normalizarea sexualității, victim blaming, trauma. “Rădăcini” se referă la cât de adânc ne ancorăm existența în preconcepții sau valori morale moștenite, care devin ulterior sursa noastră principală de manifestare, îndepărtându-ne tot mai mult de ceea ce ne dorim cu adevărat. Elena, Ana, Camelia, Rita și Ioana sunt 5 prietene care în fiecare vineri, la ora 19:00 se întâlnesc la cină și mănâncă rață cu portocale. Fiecare întâlnire are scopul de a echilibra și a vindeca ceva în fiecare din ele. Este un text dens, profund, plin de straturi, acoperind o plajă largă de gusturi sau “dezgusturi”. “Rădăcini” e un spectacol care te va intriga, te va ține pe jar până la sfârșit, provocându-te să reflectezi asupra propriei ființe, te va amuza grație dialogurilor spumoase, te va determina să le iubești pe fiecare dintre cele 5. Elena, o femeie caldă, o figură maternă proeminentă, Ana copilăroasă și naivă visând la marea dragoste, Camelia rațională, categorică și imuabilă , Rita feminină și vibrantă, Ioana corectă și rutinată, toate te invită la sincere și incomode introspecții.

Fata din Curcubeu

Fata din Curcubeu este unul dintre oamenii despre care nu se vorbește. Uitată la marginea societății, aflată la limita subzistenței, reușește să te poarte prin toate emoțiile, amintindu-ți în fiecare secundă că viața ta, așa cum ea, nu-i deloc lipsită de noroc. E un spectacol în care decorurile somptuoase și efectele speciale sunt înlocuite de câteva cutii de carton și o interpretare de-o sinceritate de-a dreptul cutremurătoare. Un one woman show în care o femeie a străzii își spune povestea celor care trec pe lângă ea fara sa o asculte. "Curcubeu" este un cinematograf în care această femeie își duce clientii, fiind prea săracă pentru a închiria o cameră la hotel. Povestea vieții ei (pe care pare să o spună iar și iar, deși nimeni nu are răgazul să o asculte) este surprinzătoare si plină de referințe cinematografice dobândite involuntar în timp ce practică cea mai veche meserie din lume, întreruptă pe alocuri de cântece pe care tot ea le interpretează. Calitatea spectacolului stă in simplitate, frumusețea poveștilor și capacitatea actriței de a trece cu ușurință de la comedie la dramă și înapoi, într-un du-te - vino emoțional, absolut catharsizant pentru spectator.

Prenumele

O comedie de situații bine conturate, care reușește să atingă anumite probleme sociale și politice, satirizând societatea contemporană. Subiectul gravitează în jurul prenumelui viitorului nou-născut, similar cu al unui personaj controversat din istorie și generează un adevărat conflict de familie. În urma unei glume, se declanșează o cascadă de situații comice, dezvăluind o serie de secrete care pun la grea încercare relația de prietenie dintre personaje. „Prenumele”, o comedie spumoasă, evidențiază subtil drama pe care o trăiește fiecare protagonist în parte, punând în prim plan râsul, un medicament gratuit care se eliberează fără prescripție medicală. Râsul, un instrument contagios, este cel mai bun remediu pentru o situație de criză.

Tartuffe

Tartuffe sau Impostorul de Molière este considerată una dintre cele mai puternice comedii de caracter din literatura mondială, scrisă cu scopul de a denunța fanatismul religios şi ipocrizia practicată de nobilii şi marii burghezi în secolul al XVII-lea. Prima variantă a piesei scrisă în anul 1664, prezentată în fața regelui Ludovic al XIV-lea, a fost contestată şi interzisă. Trei ani mai tarziu textul a stârnit din nou controverse şi a dus la interzicerea lui chiar de către arhiepiscopul Parisului. Comedia a putut fi jucată în versiune integrală abia în februarie 1669, prin bunăvoința Regelui Soare şi a reprezentat un adevărat succes. Regizorul Gelu Colceag propune publicului un spectacol de teatru în teatru în care explorează cu subtilitate si inteligență efectele comice produse de intrigă, prin satirizarea ipocriziei, vicleniei şi naivității.

Două liniuțe

Povești SRL noi nu există, așa că se ia o poveste veche de când lumea, o poveste de iubire între el și ea, și se mai spune încă o dată. Doar că, poveștile oamenilor fiind tocite de atâta spus, îi mai lăsăm și pe alții să vorbească. Ce ar povesti o bancă dintr-un parc, dacă ar sta cineva să o asculte? Ce ar povesti mărunțișurile de prin buzunarele noastre? Ce ar povesti hainele noastre? Cât de mult ar semăna adevărul nostru de oameni cu al lor, de necuvântătoare? Ar semăna așa de puțin și, câteodată, așa de mult, încât spectatorului i-ar mai rămâne doar șansa râsului sau a lacrimii din colțul ochiului. "Două liniuțe", o comedie tristă pe alocuri sau o dramă veselă adeseori, depinde de unghiul din care o privește spectatorul, cât și de ziua bună sau rea pe care a avut-o acesta, până să se așeze în scaun la teatru.

Paracliserul

Parte din trilogia „Setea muntelui de sare”, în care mai sunt cuprinse piesele Iona și Matca, „PARACLISERUL” lui Marin Sorescu ne încurajează la introspecție, la inițierea unui nou dialog cu transcendentul, la o confruntare cu singurătatea noastră fundamentală în fața eternității, dar și cu multitudinea fațetelor noastre interioare, care dialoghează în permanență, ajutându-ne să continuăm viața pe calea aleasă, din copilărie până la bătrânețe. Paracliserul este un personaj cu aura unui discipol întru ale sfințeniei, care alege să ducă la bun sfârșit munca de afumare sisifică a pereților ultimei catedrale zidite, pentru ca la final, prin contrast cu întunecimea spațiului unde și-a petrecut existența, să dea luminii puterea rugului aprins cu prețul sacrificiului suprem. În Paracliserul, suntem în zona spiritualității creștine, necontenit execrată chiar și în momentul scrierii piesei, dar și după aceea, cu toate armele și pe toate canalele ateismului mai mult sau mai putin ștințific, în adunări anume dedicate sau la învățământul politic. După abdomenul uriaș al balenei, care l-a înghitit pe lona pentru că nu și-a împlinit misiunea încredințată de Creator, de a purifica lumea, Marin Sorescu își alege ca spațiu al celei de-a doua piese biserica, perimetru sacru al pietății, în care protagonistul (și scritorul!) caută credință, nu o găsește, dar o zidește stăruitor, tenace, fără odihnă, din fum, din strădanie neînduplecată, afumând el însuși pereții cu lumânări, adunându-și forța și speranța, după cunoscuta formulă biblică: „Doamne, cred în tine, ajută necredinței mele!”. Își împlinește destinul prin acțiune efectivă, tenace, neîntreruptă, consumându-și substanța vitală. Investindu-și ființa întreagă, în această dăruire existențială, până la arderea totală de sine.

Fă tu primul pas

Cum ar fi să te trezeşti, într-o dimineaţă, cu cineva în mijlocul apartamentului tău, şi totul să se transforme într-un neaşteptat joc în doi? Refuz, seducţie, fugă, atracţie şi mult umor. "Fă tu primul pas" este o comedie romantică plina de farmec şi extrem de vie, despre întâlnirea a doi oameni total diferiţi. O poveste de iubire care, în afara teatrului, ar fi putut dura trei luni, trei ani sau poate nu s-ar fi întâmplat niciodată. Jean-Claude Carrière, unul dintre cei mai importanţi dramaturgi şi scenarişti francezi ai momentului, câştigător a numeroase premii, printre care Oscar, Bafta, Cesar şi Cannes, este autor a peste 130 de scenarii de film dintre care fac parte Cyrano de Bergerac şi The Unbearable Lightness of Being.

Bărbații la 40, Femeile la 43

Un spectacol despre criză prin care trec aproape toate cuplurile cel puțin o dată în viață. Dacă despre bărbați este bine știut faptul că “middle age crisis” se manifestă la 40 de ani, despre femei încă se discută. La 30, la 35 sau la 43... Să te înșele soția cu “cel mai prost din clasă”, să te prindă criza de la 40 cu un milion de euro în cont sau să fii părăsit pentru că ești un om prea bun la suflet, sunt problemele cu care se confruntă personajele noastre surprinse în trei tablouri: la 29, la 40 și apoi la 43 de ani. În distribuție: Leonid Doni, Andreea Mateiu și Octavian Strunilã. Scris și regizat de Octavian Strunilã. În “Bărbații la 40, Femeile la 43”, Leonid Doni este glumețul clasei! Acel tip de personaj care cu riscul de a se face de râs, încearcă în fiecare zi să facã ceva comic doar că să se facă remarcat. Îl regăsim acum, la mai bine de 10 ani de la terminarea liceului, neschimbat. La fel de singur și la fel de glumeț! Nu a găsit încă fata potrivită, dar are speranțe! Andreea Mateiu în povestea noastră, este femeia căsãtorită cu bărbatul de succes, plin de bani și cu o sumedenie de amante. În pragul vârstei de 40 de ani, soțul se îndrăgostește de o “puștoaică de 23 de ani” și o lasă baltă cu doi copii și fără nicio carieră. Simte că-i fuge pământul de sub picioare și caută o soluție să-și repună ordine în viață. Cu mult umor și autoironie reușește să preia, într-un sfârsit, controlul situației! Octavian Strunilă este “avocat în cele mai mari procese din țara asta”, după cum se laudă chiar el și trăiește intens fiecare clipă, consumând cele mai scumpe băuturi în compania celor mai frumoase femei. Este victima crizei de la 40 de ani, conștientizează asta și o savurează din plin! Este un nemernic dar iși asumă asta. Viața însă, ne face mai multe surprize decât ne putem noi imagina și eroul nostru se vede depășit de o situație total neprevăzută și plină de un umor debordant!